Cum anexează Viktor Orbán minoritatea maghiară din România

În inima României se află o enclavă maghiară: Ținutul Secuiesc. Maghiarii care locuiesc în străinătate pot solicita cetățenia țării lor de origine din 2011 și, astfel, pot vota și acolo. Aceasta marchează politica mai amplă a lui Viktor Orbán de a-i încorpora pe acești maghiari în sfera sa de influență. Jurnalistul MO* Pieter Stockmans a parcurs 530 de kilometri pe bicicletă prin Ținutul Székely. “Guvernul ungar exportă aici ura față de “Bruxelles” și față de “migranți”.”

“Trianon!”, spune reverendul Mihály Kiss. În timp ce se plimbă cu turiștii maghiari printre mormintele din biserica sa veche de șapte secole, punem bicicletele la peretele bisericii. “Dacă acești pereți ar putea vorbi, ar povesti istoria noastră milenară în acest loc”, spune el.

Am vrut să îi punem câteva întrebări despre Legea cetățeniei din 2011, dar vorba se aude înainte de a ne putea termina fraza: Trianon. Este numele tratatului care a obligat Regatul Ungariei, în 1920, să cedeze României 70 la sută din teritoriul său, inclusiv Transilvania.

Guvernul Slovaciei acesta nu a acceptat niciodată posibilitatea dublei cetățenii.

91 de ani mai târziu, premierul ungar Viktor Orbán a devenit omul care i-a adus pe maghiarii pierduți înapoi acasă. Guvernul său a creat o procedură de naturalizare simplificată în 2011: orice persoană din străinătate care vorbește limba maghiară și dovedește că are ascendență maghiară poate obține acte de maghiarizare. Legea ar fi trebuit să “reconecteze națiunea maghiară transfrontalieră” și să “contribuie la un viitor pașnic bazat pe cooperarea popoarelor”.

Un total de 1,1 milioane din cei 4 milioane de maghiari care trăiesc în străinătate (inclusiv în Serbia și Ucraina) au primit deja cetățenia maghiară. Ucraina a abolit recent posibilitatea dublei cetățenii.

Guvernul Slovaciei vecine a condamnat această lege a cetățeniei maghiare ca fiind o “amenințare la adresa securității”. Acesta nu a acceptat niciodată posibilitatea dublei cetățenii. Guvernul român    a cedat. “Modelul pentru legea maghiară a fost o lege românească care permitea moldovenilor să solicite cetățenia română”, explică Attila Korodi, primarul din Csíkszereda, capitala de facto a Ținutului Secuiesc. El știe acest lucru din perioada în care a fost ministru al mediului în guvernul român.

Din 2011, 600.000 de maghiari din România au primit cetățenia maghiară. Aceasta reprezintă jumătate din totalul maghiarilor din România.

Românizare

Legăm satele și orașele într-un traseu de ciclism de 530 de kilometri. Ținutul Secuiesc are propriul steag, pe care îl vedem arborat pe case. Înăuntru, alături este atârnat și steagul maghiar. În această parte a Transilvaniei, lângă secuii din estul îndepărtat, maghiarii sunt majoritari, spre deosebire de restul Transilvaniei. Secuii sunt un grup etnic vorbitor de limbă maghiară, care au fost staționați în această zonă de regii maghiari ca paznici militari de frontieră. Într-adevăr, aceasta a fost mult timp granița dintre Transilvania maghiară și Moldova otomană. Ca urmare a Tratatului de la Trianon — 1920, probabil vă amintiți — ei s-au trezit brusc că trăiesc în centrul României, departe de noua graniță maghiară.

Dictatorul român Nicolae Ceaușescu a pus în aplicare o politică de “românizare” în anii 1970 și 1980. Mulți secui se cutremură atunci când aducem în discuție numele său. “Sentimentul de a fi deconectat de patria mamă a devenit și mai puternic ca urmare”, subliniază jurnalistul Peter Kovács. “Acesta este motivul pentru care mulți maghiari nu au încredere în statul român și în partidele politice”.

“Eu nu am cerut acele acte maghiare. Nu vreau să fiu asociat cu un dictator”.

Românizarea este vizibilă și astăzi în primării, cum ar fi în satul Farkaslaka, unde toată lumea este maghiară. Primarul Lehel Kovács trece întâmplător pe lângă peretele din primărie pe care este scris doar numele românesc al satului: Lupeni. Pe vremuri, limba maghiară nu era permisă aici, nici măcar într-o comună cu numai maghiari. Astăzi, această identitate este scrisă în alb și negru pe o carte de identitate din buzunarul aceluiași primar. “Datorită acestei cărți, nu ne mai simțim legați de țara identității noastre ca minoritate în România, ci ca majoritate”, spune el.

Al doilea Trianon

Ar trebui ca maghiarii din străinătate să aibă acte maghiare? În 2004, guvernul premierului maghiar de atunci, Gyurcsány, a pus această întrebare poporului maghiar. Referendumul nu a fost validat din cauza participării prea scăzute la vot.

“Guvernul maghiar a ajutat atunci la răspândirea propagandei conform căreia am lucra cu salarii mici în Ungaria și am lua locurile de muncă ale maghiarilor”, spune Andrea Bakai, profesoară la o școală primară maghiară din Ákosfalva. Anul 2004 este gravat în memoria multor secui ca o respingere din partea propriei lor națiuni. Un al doilea Trianon, potrivit unora.

Deși pare exagerat, ignoranța și indiferența din “patria mamă” i-a durut pe maghiarii transilvăneni. Kata Szabo, o tânără profesoară, depune mărturie: “Când am studiat în capitala ungară Budapesta, oamenii erau surprinși că veneam din România și vorbeam atât de bine maghiara. În Ungaria suntem români, în România suntem maghiari”.

Când guvernul Orbán a decis să facă cetățenia maghiară într-adevăr accesibilă, a fost un moment istoric pentru Ținutul Secuiesc. Kata nu s-a bucurat: “Eu nu am cerut acele acte maghiare. Nu vreau să fiu asociat cu un dictator”.

“Noi nu suntem romi”

Andrea Bakai a așteptat cinci ani și apoi s-a răzgândit oricum. “Nu am nevoie de o bucată de hârtie care să confirme că sunt maghiar. Dar mama mea este bătrână. În cazul în care ar avea nevoie brusc de un tratament medical greu, asistența medicală maghiară este mai bună. Ceea ce necesită mai puține bătăi de cap dacă ai acte maghiare.”

Monika Fekete lucrează într-o brutărie. Și ea spune că nu are nevoie de acte, “dar copiii mei au nevoie. Pentru ei va fi mai ușor să își construiască un viitor în afara României. Pașaportul maghiar are, de asemenea, o reputație mai bună. Cu actele românești, multă lume din străinătate ne numără printre romi.”

Faptul că poate călători mai ușor împreună cu copiii ei este, la rândul său, motivația Monicăi Bertalan. “Eu și soțul meu tocmai am primit săptămâna aceasta actele maghiare”, spune ea la un festival de muzică populară din stațiunea turistică Szovata. “Cu actele noastre românești ar fi trebuit să solicităm un alt pașaport pentru copiii noștri, cu cele maghiare nu.” Judith Tar Ildiko călătorește de asemenea des, în afara Europei. Cu pașaportul maghiar, pe care îl poate solicita și după obținerea cetățeniei, are nevoie de vize pentru mai puține țări.

Biserici naționaliste

La cimitirul Erdőszentgyörgy, pe pietrele funerare apar doar nume maghiare. Unul dintre ele este Endre Szöts, bunicul lui Judith, care conduce magazinul alimentar de lângă biserică. Ea scoate o fotografie originală a bărbatului din 1916. El poartă uniforma militară a armatei austro-ungare.

“Am explicat procedura Legii cetățeniei de la a la z în timpul predicilor mele”, spune pastorul.

Când Judith a auzit despre documentele maghiare în biserică, în urmă cu un deceniu, l-a rugat pe pastor să caute certificatul de naștere al bunicului ei în registrele bisericii. Cu asta, ea a mers la consulatul maghiar din orașul românesc Cluj-Napoca. La scurt timp după aceea, au primit cetățenia maghiară. “Nu am obținut-o, ci am redobândit ceea ce ne-a fost luat”, ne corectează Judith cu un zâmbet.

Pedalăm mai departe spre Parajd, unde clopotele bisericii îi atrag pe locuitori afară din case. Reverendul Iszloi Béla tronează deasupra credincioșilor pe amvonul său. “Biserica este locul în care națiunea este ținută împreună”, spune Béla când ne întâmpină la reședința sa oficială după slujba de la biserică.

Pastorii joacă un rol de lider în atașamentul reînnoit al maghiarilor transilvăneni față de Ungaria. Ei ajung încă la mulți oameni din sate. Prin urmare, consulatele maghiare din România au trimis imediat bisericilor informații despre procedura de aplicare. “Am explicat procedura Legii cetățeniei de la a la z în timpul predicilor mele”, spune pastorul.

În piața centrală din Cluj-Napoca, un panou publicitar al Eurotrans ne atrage atenția. Se află în vitrina Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (UDMR), partidul minorității maghiare. Fundația lor Eurotrans primește 800.000 de euro pe an de la guvernul maghiar pentru a ajuta la procesul de aplicare. Pășim în birou. “Puteți aplica în fiecare zi la consulatul maghiar”, spune un membru al personalului. “Dar nu toată lumea poate merge doar la oraș, așa că Eurotrans însăși merge în sate.”

Campania se desfășoară în plină viteză: pe pagina de Facebook a Eurotrans apar săptămânal anunțuri cu date și adrese specifice la care personalul lor va fi prezent pentru a ajuta cu actele. Pastorii anunță, de asemenea, zilele în care Eurotrans vine în congregațiile lor.

Vitele alese?

Hârtiile ungurești dau și dreptul de a vota la alegerile din Ungaria. 318.083 dintre cei 1,1 milioane de maghiari din străinătate au făcut-o efectiv la alegerile parlamentare maghiare din aprilie 2022. Dintre cei 600.000 de maghiari cu cetățenie maghiară din România, puțin peste o treime dintre ei — 205.257 — au făcut și ei acest lucru.

Maghiarii din Transilvania abia dacă determină unul sau două locuri în parlamentul maghiar. Chiar are nevoie premierul Orbán de așa ceva? Pedalând prin inima Ținutului Secuiesc, filozofăm asupra acestei întrebări. “Astăzi nu, dar       mâine are nevoie”, spune interpretul nostru, antreprenorul Szilárd Simon. “În 2011, partidul lui Orbán, Fidesz, căuta fiecare vot pentru a-și câștiga majoritatea de două treimi. Și în viitor, și în viitor, votul din Transilvania ar putea fi din nou decisiv.”

Așa a fost și acum patru ani. Levente Kovács, președintele UDMR din Marosvásárhely, a calificat drept “fake news” afirmația potrivit căreia maghiarii din Transilvania sunt “vite electorale pentru Fidesz”. Dar chiar și el a recunoscut: “În 2018, Fidesz a atins majoritatea de două treimi cu un singur loc. Deci votul transilvănean poate conta”.

Iar acel vot a mers aproape în totalitate — mai exact 96% — către Fidesz. Aproape toată lumea votează pentru partidul lui Orbán. Asta are legătură cu partidul minorității maghiare UDMR. Care și-a câștigat drepturile în lupta pentru drepturile minorităților din România cu mult înainte ca Orbán să ajungă la putere în Ungaria. Profesoara Andrea Bakai nu se ascunde de acest lucru: “Votez pentru UDMR la alegerile din România pentru că sunt maghiară. E simplu. Nu votez în funcție de ideologie, ci de identitatea națională. Ideologiile oricum nu mai există. Atunci aș putea la fel de bine să-mi susțin comunitatea”.

“Ideologiile oricum nu mai există. Atunci aș putea la fel de bine să-mi susțin comunitatea”.

UDMR are o mașinărie electorală bine unsă de zeci de ani. Pentru Orbán, totul s-a rezumat la a pune această mașinărie în slujba propriului partid, astfel încât să aducă toți maghiarii transilvăneni dintr-o singură lovitură. Cu alte cuvinte: să facă UDMR să se comporte ca filiala transilvăneană a Fidesz.

Jurnalistul Peter Kovács, care a activat în UDMR, regretă această evoluție. “Precedentul lor președinte dorea, de asemenea, relații bune cu guvernul maghiar, dar nu-i păsa ce partide se aflau în acel guvern”. Dar DUHR, desigur, știe și că Fidesz a coincis cu statul maghiar timp de mai bine de un deceniu.

Hunor-János Koncz, primarul orășelului Székelykeresztúr, explică procedura de vot pentru alegerile din Ungaria: “Avem 2.700 de alegători în comuna noastră, așa că primim 2.700 de scrisori de vot de la Budapesta. Oamenii primesc aceste scrisori prin poștă. Ei votează acasă, își pun buletinele de vot într-un plic, UDMR le ridică și le trimite la un consulat maghiar din România.” Dar, în același timp, UDMR face campanie pentru Orbán. Asta miroase a conflict de interese.

Această “campanie evidentă” merge departe. Am aflat de la o sursă anonimă din cadrul unei administrații municipale din România că oficialii lor au sunat toți alegătorii pentru a-i îndemna să voteze pentru Fidesz la alegerile parlamentare maghiare din aprilie anul acesta. Primarul comunei în cauză nu confirmă acest lucru, dar spune: “Îi încurajăm pe locuitorii noștri să solicite documente maghiare și să își folosească dreptul de vot în Ungaria. Pentru noi este simplu: susținem în Ungaria partidul politic care ne susține.”

Mașina de propagandă

Cetățenia maghiară și dreptul de vot al maghiarilor din străinătate sunt doar vârful icebergului. “Naționalismul este acoperirea pentru a acoperi controlul asupra economiei”, spune Attila Gáspárik, profesor la Universitatea de Arte din Marosvásárhely. Enclava lui Orbán în România prinde contur printr-o campanie fulger de preluări în mass-media, educație și economie. Guvernul ungar cumpără toate marile media maghiare din Transilvania, la fel cum a făcut-o și în Ungaria.

“Guvernul maghiar exportă ura față de “Bruxelles” și “migranți” în Transilvania”.

Pedalăm într-o coborâre vârtejată de pe acoperișul Ținutului Secuiesc, Harghita Madarasi la 1801 metri, și ajungem în orașul Székelyudvarhely. Acolo vorbim cu Egyed Ufó Zoltán într-o cameră mică deasupra unei cafenele, unde scrie pentru site-ul de jurnalism independent Átlátszó Erdély.

Átlátszó încearcă să obțină informații despre preluările de media de către guvernul maghiar. “În ultimii trei ani, guvernul ungar a pompat aproape 20 de milioane de euro în Asociația Transylvanian Media prin intermediul Fondului Gábor Bethlen”, spune Zoltán. “Aceasta este la fel de mult ca totalul subvențiilor din partea guvernului român pentru întreaga minoritate maghiară din România.”

Există încă instituții media independente. Peter Kovács este redactor-șef al Koloszvári Radio, un post de radio transilvănean-ungar care nu depinde de guvernul maghiar. El invită invariabil opoziția maghiară la alegerile din Ungaria, ceea ce i-a adus critici acerbe.

Maghiarii din România urmăresc mai ales canale de televiziune maghiare. Dar, între timp, mesajele de propagandă ale guvernului Orbán sunt deja răspândite prin intermediul ziarelor și al canalelor de televiziune ale Asociației Presei din Transilvania însăși. “Guvernul maghiar exportă ura față de “Bruxelles” și “migranți” în Transilvania”, spune Zoltán. “Persoanele cu opinii divergente sunt certate ca fiind ‘liberale’. Cu siguranță nu era cazul la noi înainte de Orbán.”

“Nu mai pot vorbi cu părinții mei despre politică. Chiar și argumentele logice le resping cu furie”, se alătură interpretului nostru Szilárd. Îi este greu să se descurce. Un exemplu: locuitorii din Székelyudvarhely au sunat la poliție după ce au observat un grup de motocicliști cu pielea închisă la culoare în orașul lor. Au crezut că sunt “migranți”. S-a dovedit a fi turiști din Israel.

Pro-Putin

Secuii sunt absorbiți de mesajele subtile pro-Putin ale presei maghiare, iar acest lucru îl îngrijorează pe Peter Kovács. El spune că invazia rusă și anexarea teritoriului ucrainean au trezit o nostalgie profundă în secui. “Ideea că Putin ne va ajuta să reatașăm Transilvania la Ungaria este complet irațională. Dar dacă continui să prețuiești trauma de la Trianon, îi faci pe oameni să tânjească după asta.”

Szilárd arată o imagine a noii campanii de propagandă a guvernului ungar: “Sancțiunile de la Bruxelles ne distrug”, referindu-se la sancțiunile UE împotriva Rusiei. Cuvântul “sancțiuni” se află pe o bombă. “Nu bombe rusești, ci bombe de la Bruxelles”, remarcă delicat Szilárd. Iată ce înțelege Peter Kovács prin “mesaje subtile pro-Putin”. Îl doare faptul că UDMR, un partid pro-occidental cu rădăcini adânci în lupta anticomunistă din România, este atras spre Rusia.

Lupta pentru școală

“Atenția noastră este concentrată asupra unor chestiuni simbolice. Iar de serviciile de care ne putem bucura ca cetățeni români, ne batjocorim”, spune Kovács. El dă exemplul alocației pentru copii: “Hârtiile maghiare dau acces la alocația pentru copii, cu condiția ca aceștia să frecventeze o școală maghiară. Dar asta este pur simbolic. Orbán ne dă 60 de euro pe an din banii pentru copii. În schimb, statul român plătește miliarde în fiecare an pentru educație gratuită”.

În timpul lui Ceaușescu, școlile maghiare au fost interzise. Astăzi, Ministerul român al Educației organizează și școli primare maghiare. “Dar în zonele îndepărtate ale Ținutului Secuiesc, statul român rămâne absent. Acest gol este umplut de Ungaria. În aceste văi izolate au fost construite școli și grădinițe cu fonduri de la guvernul maghiar”, spune Kata Szabo. Ea a studiat Studii Nordice la Budapesta și este profesoară de engleză în Csíkszereda. Ea locuiește într-un mic sat din spatele trecătorii Gyimes.

“Pe mulți dintre factorii de decizie politică din România nu-i deranjează că maghiarii vorbesc o română proastă aici. Apoi se vor muta mai târziu în Ungaria și vor scăpa de ei aici.”

“Copiii noștri cresc în limba maghiară acasă, dar în clasă a trebuit să folosim același manual de română ca și copiii români”, spune ea indignată. “Este absurd, nu-i așa?”. Profesoara de română Andrea Bakai este de acord: “Copiii maghiari ar trebui să învețe limba română ca pe o limbă străină, ca și engleza. Mulți copii vorbesc prost limba română. Asta poate cauza probleme mai târziu, când trebuie să se integreze în societate și să-și caute un loc de muncă.”

Abia recent, UDMR a reușit să obțină o hotărâre în parlamentul român care permite școlilor maghiare să predea limba română ca limbă străină.

Primarul Attila Korodi consideră că guvernul român nu s-a grăbit să facă acest lucru în tot acest timp: “Pe mulți dintre factorii de decizie politică din România nu-i deranjează că maghiarii vorbesc o română proastă aici. Apoi se vor muta mai târziu în Ungaria și vor scăpa de ei aici. Politica educațională românească nu acoperă 100% nevoile comunității maghiare. Iar acolo unde România nu reușește, doar națiunea mamă poate asigura serviciile. Aceasta este singura modalitate de a rupe tendința de asimilare și emigrare.”

În acest sens, națiunea-mamă adoptă o abordare pe trei direcții. A fondat Universitatea maghiară Sapientia în Marosvásárhely, surprinzând chiar și pe UDMR. Este o universitate privată în cadrul legislativ românesc, dar este finanțată integral de guvernul maghiar. Statul român plătește pentru învățământul superior în limba maghiară într-un singur loc: Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Dar nu există suficiente locuri disponibile pentru studenții maghiari.

“Cumpărați înapoi Transilvania”

În Szentegyháza, urcăm pe lângă un șantier cu o stație de schi în construcție. Este unul dintre numeroasele proiecte ale lui Attila Balazs, un om de afaceri bogat și unul dintre marionetele lui Orbán în Transilvania. “Cu fonduri de la guvernul maghiar, el cumpără și construiește obiective turistice, hoteluri, castele și chiar aeroporturi”, spune jurnalistul Ufó Zoltán.

Orbán pune la dispoziție bugete uriașe pentru tot felul de fundații din Transilvania. Aceste fundații acordă proiecte unor companii deținute de anumiți oameni de afaceri care acționează ca niște oligarhi în slujba guvernului ungar și a partidului Fidesz. “Au pierdut odată Transilvania din punct de vedere politic, dar acum o cumpără înapoi”, spune Zoltán.

Din 2017, fermierii maghiari și investitorii în turism din Transilvania au putut obține bani de la un program de dezvoltare economică al guvernului ungar. Fundația Pro Economica distribuie aceste subvenții. “De exemplu, locuitorii noștri au putut deja să cumpere utilaje agricole moderne, iar un investitor a putut să cumpere fabrica noastră de lapte praf din epoca sovietică și să păstreze locurile de muncă”, spune Elemér Laczkó, primarul din Gyergyóremete. Acel investitor este, din nou, Attila Balazs.

“Dar veți găsi puțini maghiari rămași în instituțiile românești, cum ar fi armata, poliția sau echipele sportive naționale. Orbán îi înțărcă din societatea românească.”

Și mai sunt și numeroasele proiecte de renovare. “O mulțime de patrimoniu austro-ungar. Guvernul maghiar decide asupra proiectelor, iar banii sunt deblocați către companii de construcții prietenoase prin intermediul Fondului Gábor Bethlen”, spune Ufó Zoltán. “În total, acel fond a avut la dispoziție 365 de milioane de euro de la guvernul maghiar în 2020, iar în 2021, 91 de milioane de euro.” Bisericile sunt cea mai mare mină de aur. Anul trecut, guvernul ungar a acordat opt milioane de euro sub formă de granturi pentru renovarea a 262 de biserici maghiare din România.

De asemenea, în urmă cu un an, a inaugurat Centrul memorial al grănicerilor secui privind istoria milenară a comunității secuiești. Totul este plătit de guvernul maghiar: de la renovarea clădirii istorice, la materialele educaționale din muzeu și până la salariile istoricilor care au făcut cercetările. Locația muzeului a fost aleasă în mod strategic: Csíkszépvíz, un sat situat la poalele trecătorii munților Gyimes, timp de secole granița Transilvaniei maghiare.

Ghidul Zoltan Szakacs conduce acolo un grup de turiști maghiari. “Într-un an, am avut deja voie să primim 10.000 de vizitatori, majoritatea din Ungaria”, spune el. “Doar cinci la sută dintre vizitatori au fost români. Nimic despre muzeu nu apare în mass-media din România și nu primim niciun sprijin din partea guvernului român.”

Secesiune

Profesorul Attila Gáspárik explică de ce este periculoasă actuala formare de enclavă a Ținutului Secuiesc: “Fiecare drept pe care l-am dobândit în România din 1989 încoace este rezultatul propriei noastre lupte democratice în instituțiile țării în care trăim. Dar veți găsi puțini maghiari rămași în instituțiile românești, cum ar fi armata, poliția sau echipele sportive naționale. Orbán îi înțărcă din societatea românească.”

Frustrarea față de acest lucru în România este din ce în ce mai mare. Campania fulger a lui Orbán în Transilvania ar putea foarte bine să vină în detrimentul coexistenței pașnice între maghiarii și românii de acolo. Acest lucru are implicații mult dincolo de Budapesta și București: în liniște, minoritățile maghiare din străinătate devin pioni ai puterii tot mai perturbatoare a lui Viktor Orbán în Uniunea Europeană.